Yoga - Adevăr în uniune
Yoga – Am primit câteva întrebări deloc ușoare
– Ce te face să devii un yoghin?
– De ce există teorii care spun că Isus Hristos a trăit mulți ani în India și a îmbrățișat filozofia yoghina?
– De ce unii consideră yoga o religie? Și aici vorbim de adevărată yoga în ansamblul ei, nu de cea pur fizică care e privită că un sport, aceea nu e yoga. Pentru cine nu știe, partea fizică din practică yoga are scopul de a pregăti corpul pentru practică spirituală.
M-am documentat mult în sensul asta și am avut și marele noroc să încep incursiunea
în filozofia yoga prin practică meditativă, o experiență care la un moment dat mi-a “aprins lumina ”.
Ce face că o persoană să fie un yoghin? Un yoghin este omul care este în uniune cu Dumnezeu sau care aspiră la o astfel de unire. E acea persoană care, după ce cunoaște Adevărul și relația eternă cu acel Adevăr, nu mai este afectat de pierdere și câștig, onoare și insultă, succes și eșec. Fenomenul nașterii și morții nu are o semnificație mai mare pentru un astfel de om decât de a îmbră că un set de haine și a le scoate din nou. Acesta e un yoghin.
Isus Hristos și adevărul Evident, Isus a fost un maestru împlinit. El a fost pe deplin stabilit în adevărul său, în sine și nu a fost afectat nici de onoare sau insultă. Știa relația să cu Adevărul, care în terminologia creștină se numește „Dumnezeu Atotputernic”. Moartea nu avea sens pentru el. Dorința cu care și-a dat trupul poate fi văzută în relatarea Cinei cea de Taină („Luați, mâncați; acesta este trupul meu”).
După cum o spune tradiția yoga, învierea este o faptă pur yoghină, cunoscută sub numele de parakaya pravesha ( părăsirea corpului și reintrarea în același sau în alt corp după bunul plac). Conform tradiției yoga, yoghinii de acest calibru sunt nemuritori. Ei continuă să slujească și să îndrume aspiranții pentru totdeauna. Dar a intenționat Isus că mesajul său să devină o religie? Dacă nu, cum s-a întâmplat acest lucru? Mari maeștri și cercetători au răspuns clar : „nu”. Niciun profesor Maestru nu dorește ca învățăturile, cunoștințele sau serviciile sale să se limiteze la un singur grup, iar Isus nu a făcut excepție. Sfinții și maeștrii spirituali înțeleg scopul superior al vieții și de aceea mesajul lor de bază este întotdeauna iubirea tuturor, îmbrățișarea tuturor; nu urăsc nici un om și nu îl exclud. Religiile Învățăturile tuturor acestor maeștri sunt universale. Ele se bazează pe cunoașterea și pe experiența spirituală profundă. Dar când marii învățători mor, adepții lor încep adesea să „dețină” atât învățătorul, cât și învățăturile, susținând că ei sunt singurii care înțeleg cu adevărat învățăturile sale. Mai mult, pentru
a mări importanța lor și a profesorului lor, ei încearcă să submineze alți profesori și învățături. Așa se creează o religie.
Religia creștină nu este singură care a închis ușa altor profesori. Se întâmplă în toate religiile. Mai mult, odată ce o cale spirituală devine religie, devine și o afacere, iar în afaceri nu vă ajutați concurenții. Ceea ce fusese un grup de căutători spirituali devine o comunitate instituționalizată, construind un zid solid în jurul învățăturii stăpânului, iar mesajul acestuia se răspândește cu greu dincolo de acel zid.
Este puțin probabil ca Isus Hristos să fie singurul maestru ale cărui învățături au fost denaturate. S-a întâmplat același lucru cu învățăturile lui Buddha? Da. Hristos și Buddha au fost mari invatatori care și-au oferit înțelepciunea întregii omeniri. Gândiți-vă la sacrificiile pe care le-au făcut, la răbdarea pe care au arătat-o, la ce inimi mari au avut și la cât de bine s-au supus durerii și insultelor în slujba învățăturilor. Amintind aceste caracteristici și încercând să le manifestăm în propria noastră viață, devenim creștini sau budisti. Este simplu: un creștin este cel care urmează urmele lui Hristos; un budist este cel care urmează urmele lui Buddha.
Dacă studiati budismul, veți vedea că multe dintre învățăturile prezentate acum în numele său nu au fost învățate deloc de Buddha.
De exemplu, Buddha a învățat că preocuparea noastră imediată nu este despre zei și zeițe, ci cu înțelegerea că există atât durere, cât și o cauză a durerii. El i-a încurajat pe cei din jur să găsească o cale care să ducă la trecerea dincolo de durere și mizerie și să înceapă să practice asta. El ne-a învățat că obiectivul nostru imediat este să atingem nirvana, starea în care durerea se stinge pentru totdeauna și, când am făcut acest lucru, nu va trebui să ne dăm seama dacă Dumnezeu există sau nu, sau dacă Dumnezeu trăiește în cer sau în noi înșine. Toate acestea vor deveni evidente odată ce mintea este liberă de mizerie, ură, frica, furie și durere.
Care este diferența dintre spiritualitate și religie?
Tatăl psihologiei analitice spunea: ”Religia este o pavăză în calea experienței Divine”. Spiritualitatea încurajează oamenii să ajungă la o înțelegere a binelui și răului, adevărului
și neadevărului prin explorare personală.
Religia în schimb impune o definiție a ceea ce este bine și rău. Într-o tradiție spirituală, inima are voie să simtă ceea ce este bine și rău, iar buddhi-ului (intelectului) i se oferă libertatea de a evalua ideile de bine și rău care ne-au venit de la marii maeștri în trecut. Dacă inima și intelectul sunt împiedicate să ne ajute să ne găsim calea, viața iese din spiritualitate și devine o religie. Cu alte cuvinte, în momentul în care o tradiție spirituală începe să descurajeze oamenii să-l caute pe Dumnezeu în mod independent, ea se transformă într-o religie. Când inima și creierul sunt suprimate, când suntem forțați sau manipulați să gândim pe linia gândirii altcuiva, înțelepciunea spirituală scade și procesul de transformare interioară încetinește și se oprește.
Transformarea vine doar atunci când punem învățăturile în practică în propria noastră viață. În aceste vremuri tulburi oare ar fi nevoie că yoga să se răspândească și să devină la fel de populară că și religiile de astăzi? Nu se va întâmpla asta niciodată, pentru că yoga cere să practici și să experimentezi nu să crezi și atât. Yoga necesită să aflăm singuri și majoritatea oamenilor nu sunt interesați să facă asta. Caută pe cineva pe care să se sprijine. Religia îi ține captivi pe cei care suferă de dependență.
Cei care sunt atrași de yoga sunt conștienți că trebuie să- și aducă singuri fitilul, uleiul și chibriturile și să aprindă propria lampă. Astfel de oameni suferă mai puț în de frică și îndoială decât cei care sunt dependenți. Știu că pot ajunge undeva mai sus doar atunci când ei înșiși urcă de la un nivel la altul și știu că acest lucru necesită efort de sine.
Fiecare călătorie este o călătorie personală. Nu se întâmplă niciodată că altcineva să întreprindă călătoria și tu să ajungi la destinație. Nu este suficient să înțelegem că altcineva a mers pe cale – dar, din păcate, mulți nu vor acceptă acest lucru: vor că alții să meargă pe calea lor. Și pentru că yoga nu se va preface niciodată, va rămâne greu de atins pentru majoritatea oamenilor. Cei care caută independență și libertate personală vor fi atrași pe această cale; ceilalți nu.
Vino acum la cursurile mele de yoga https://danaitu.ro/317-2/ și vei descoperi o altă față a ta și a lumii!