fbpx
Skip to content

Cum sa lucrezi cu Propriile emotii folosindu-te de Meditatie si de YOGA?

Am intrat intr-un nou ciclu, ne-am setat rezolutiile pentru noul an, suntem mai increzatori dar este bine sa ne amintim ca fara actiune, nimic nu vine in materialitate.

Lucrul cu noi nu se termina niciodata, asa ca o practica spirituala e singura ce ne poate tine in afara “nebuniei” din societate, sa fim “specialii” care observa. Sa nu ne lasam coplesiti de emotiile noastre, ci sa le acceptam, sa le lasam sa se manifeste.

Desigur, cu toții preferăm să nu experimentam emotii care ne scot din zona de confort .De fapt, majoriatea, facem tot posibilul pentru a evita sentimentele dificile și avem tendinta să le negăm prezența atunci când apar. Așa că atunci când auzim despre corpul fericirii și nectarul său dulce, ne putem spune: „Vreau asta!” Deoarece emoțiile dificile sunt dureroase, le ignorâm si neglijam ceea ce simțim cu adevărat. În acesta situatie, o practică spirituala poate deveni un bypass emoțional. Impulsul de a fi echilibrat mental emotional, fericit sau chiar iluminat este atât de puternic încât putem pretinde că suntem mulțumiți chiar si atunci când ne simțim de fapt mizerabil în interior.

Este important să recunoaștem că toți experimentăm suferință. Nemulțumirea este primul dintre cele patru adevăruri nobile, așa cum sunt susținute în cele mai vechi învățături ale lui Buddha.

Unul dintre scopurile principale atât ale practicii yoga, qigong-tao cât și ale practicii budiste este ameliorarea suferinței. În ciuda înclinației noastre de a ne îndepărta de sentimentele dureroase de îndată ce acestea apar, e mult mai bine să le recunoaștem. În propria noastră căutare a adevărului, trebuie să ne atingem inima și durerea minții, suferința mostenita din generatie in generatie, uneori lungă de decenii, pe care o purtăm.

Cati dintre noi nu se nasc în durerea mintii?

Rumi a scris : „Leacul pentru durere este în durere”.

Când viitorul Buddha, Prințul Siddhartha, a părăsit limitele confortabile ale palatului tatălui său, a fost motivat să vadă în suferința tuturor ființelor. Știa că trebuie să fie martor direct la durere. În cele din urmă, a trebuit să simtă durerea și rana care era adânc în inima lui.

Simțindu-ne propria durere, atingem un loc din interiorul nostru unde ne amintim de legătura noastră cu Divinul, cu spiritul, cu acel ceva mai presus de corpul fizic si de limitarile lui. 

Aceasi experiență directă a fost si in „practica” lui Iisus Hristos – a experimentat rana, atât personală, cât și colectivă. Pentru Buddha și Hristos, precum și pentru alte figuri spirituale istorice, suferința este esențială pe calea spre dezvoltarea conștiinței superioare.

În acest context, a suferi nu înseamnă a-ți înțepa degetul de la picior, a avea o durere  fizică. Ci acea suferință inerentă a tuturor ființelor. Una dintre principiile învățăturii lui Buddha este că totul este impermanent și viața este fragilă.

Meditatia - dincolo de corp

Există o vorbă în Zen care spune că „Toate lucrurile atârnă de un fir”. Ne dăm seama de  fragilitatea corpurilor noastre, ca sunt urate si predispuse la descompunere. De asemenea, munții de gheață și de granit sunt impermanenți pe măsură ce se topesc sau se erodează. De fapt, ecosistemele care ne susțin sunt fragile și, în această eră a încălzirii globale, simțim că pământul însuși suferă.

 Pe toti, la un moment dat, ne va parasii cineva drag. Animalul de companie trece in nefiinta, un parinte primeste un diagnostic crunt si ne paraseste.

Care este propria voastra experiență de fragilitate sau pierdere? Poate că ați simțit angoasă, indignare sau disperare în lumina recentelor evoluții socio-politice.

Dacă trecem peste experiența noastră de suferință negând-o sau sublimând-o – sau dacă  încercăm să o facem să treacă cât mai repede posibil – închidem o fereastră care oferă potențialul de a ne deschide spre binele nostru cel mai mare. Când dam voie sentimentului sa se miște liber în interiorul nostru, are loc o schimbare alchimică.

A simți profund ne poate ajuta să trecem de la o postură de condamnare, defensivă și dușmănie la una care este deschisă si tolerantă.

Yoga si meditatia

Deci, dacă alegem practica yoga si funcționează bine, salutăm sentimentele dificile și neplăcute. Acest lucru poate fi mai ușor de spus decât de făcut. Mulți dintre noi sunt dispuși să-si supună corpurile la posturi riguroase de yoga, dar rezistăm întinderii în zone de durere emoțională. Prin practica, ajungem sa observam fără judecată sau vina, ne dam voie sa simtim frica sau să recunoastem umbra unei amintiri dureroase.

Trei componente cheie ale transformării

Există trei componente cheie ale acestui proces de transformare.

Prima este intenția – adică dorința de a fi cu sentimente incomode de frică, iritare sau dorință fără a ceda impulsului de a le schimba sau de a le rezolva.

 A doua este recunoașterea. Aceasta implică ceea ce numim „urmărire somatică” – localizarea senzației în corp și observarea senzației asociată cu aceasta. În meditație, această recunoaștere se numește vipassana, care se traduce literal prin „a vedea în”.

 A treia componentă este non-reactivitatea – construirea capacității de a observa stări emoționale dureroase fără a acționa pe impuls

Meditatia si durerea

Durerea din inimă și durerea din minte sunt profesori extraordinari, arătându-ne calea către acțiunea plină de compasiune. Aceasta este viața practicantului spiritual. Este acela care a lucrat profund prin propriile sale răni. Prin îngrijirea durerii noastre, devenim mai buni. 

Acceptand, facem posibil ca sentimentele de smerenie, har și iubire să curgă  prin noi ca într-o săpătură arheologică, strat cu strat, prin istoria corpului nostru emotional. Când putem trece prin durerea și frica prinse în corpurile noastre, ne conectăm la cele mai profunde sensibilități ale noastre. Prin bunăvoința profundă față de noi înșine, dezvoltăm o capacitate mai mare de a simți mai nuanțat și empatic cu ceilalți.

Trăim într-o perioadă în care mentalitățile și „inima” devin din ce în ce mai împărțite pe linii de bine și rău. Atitudinile noastre ne separa si ne razvratesc. Poate mai mult decât oricând, trebuie să cultivăm răbdarea, empatia și sensibilitatea.

Pe orice cale alegem sa mergem in a ne maiestrii spiritul, toate invățăturile susțin că schimbarea profundă și de durată are loc în interior. Adică, atunci când rămânem conectați la propria noastră suferință și ne amintim de fragilitatea care este inerentă ființei umane, dezvoltăm o capacitate mai mare de a avea grijă de noi înșine și de ceilalți.

Deplasându-ne prin straturile de sentimente complexe din interiorul nostru, devenim mai tandri și găsim puterea și rezistența de a rămâne deschiși în mijlocul unei lumi în schimbare rapidă.

 

Te astept la o clasa de yoga, qigong sau poti experimenta o stare profunda de relaxare cu vocea mea,  accesand sectiunea Meditatii.

Daca iti doresti un adevarat salt cuantic, joi incepe a treia serie de 21 de zile de practica meditativa extrem de speciala FLOAREA VIETII

FLOAREA VIETII IN 21 DE ZILE

Te ar mai putea interesa: