fbpx
Skip to content

Yoga – Gandul zilei

Yoga - Gandul Zilei - Poti pierde doar acele lucruri sau persoane de care te “agati”

De ceva vreme scriu in fiecare dimineata gandul zilei, sper ca ati observat si va place ideea. Sambata, cand am vorbit de atasament “agatat”, am incercat să-mi aduc aminte termenul sanscrit pentru aceasta forma de “otrava” a vietii si de ce ei o numesc asa.

Asa s-au nascut urmatoarele randuri ce le astern aici.

Observ foarte multa lume ingrijorata si afectata. Este firesc pana la un punct.

In anul ce tocmai a inceput, vom observa o crestere a problemelor de ordin psihic dupa doi ani de frica ce a pus o bariera si ne-au separat de divinitate.

Uneori simtim ca ne fuge pamantul de sub picioare ca și cum tot ceea ce avem mai de pret– sănătatea noastră, siguranța si stabilitatea noastră personala, ba chiar si politică – este incerta. Vrem ca viața să se liniștească si sa intram intr-o oarecare normalitate,  dar pur și simplu nu se intampla. Ne facem griji, dacă se întâmplă X sau daca vine Y, eu ce voi face? Când încep sa devina obsesive aceste ganduri cu privire la strategiile de supraviețuire în  acest continuu  „ce o sa fie dacă”, experimentăm, spune filosofia yoga, abhinivesha.

Yoga - Abhinivesa

Yoga Sutra (2.9) a lui Patanjali identifică abhinivesha ca fiind unul dintre cele cinci klesha (stadii mentale negative), „afecțiunile” sau „otrăvurile” care creează stări de nemulțumire mentală, care treptat ne separa de Divin. Uneori tradus ca „instinct de supraviețuire” in urma fricii de moarte, aceasta stare  este un  adânc  atasament fata de de viață. La o scara mai mica, este  acel  impulsul de a ne feri  atunci când ceva vine spre noi, de a ne sprijinii de ceva atunci când ne împiedicăm, de a ne chinui sa  respiram când ne sufocam. Abhinivesa se află în spatele abilității misterioase pe care unii oameni o au, de a se recupera după răni grave sau boli aproape fatale.

Așadar, de ce ar fi considerată una dintre “otrăvurile’ vieții? Ei bine, abhinivesha ne ține legați de corpurile noastre fizice de tot ce e material.

Filozofia Yoga si corpul fizic

In filosofia yoga si in Budism gasim punctul de vedere comun că noi nu suntem, în cele din urmă, corpurile noastre fizice. Le locuim o vreme, dar adevărata noastră natură este eternă și transcendentă. A rămâne blocat în identificarea cu materia, corpul ne face să credem că fericirea noastră depinde de confortul fizic, siguranța, bunăstarea materiala, stabilitatea— toate lucrurile bune pe care ni le dorim nouă și celor pe care îi iubim. Dar păstrarea acestei convingeri înseamnă suferinta.  Atunci când îmbătrânim, ne îmbolnăvim sau pierdem în alt mod confortul pe care s-a bazat fericirea noastră, suferim. Ca ființe umane, vom îmbătrâni și e normal sa fie asa, ne vom îmbolnăvi, ne vom pierde fericirea condiționată de mediul inconjurator pentru că aceasta este natura existenței lumești – totul este trecător si intr-o permanenta transformare. 

Suferim pentru că încercăm cu disperare să ne agățăm de lucruri care nu pot dura. Tot ce incepe are si un sfarsit. Această “agățare” e determinată de frică si are rădăcinile în incapacitatea noastra de a înțelege că există ceva mai prețios decât corpurile noastre, posesiunile noastre, rolurile noastre percepute în lume si cu care ne identificam

Meditatia ca antidot

Meditația este considerata cel mai puternic “antidot” pentru abhinivesa.  Această practică oferă o oportunitate de a experimenta renunțarea la identificarea lumească și re-orientarea viziunii noastre către ceva mai profund si permanent. Patanjali ne spune că, în starea de yoga, văzătorul „rămâne în adevărata sa natură”. Acest exercițiu ne ajută să ne îndepărteze de identificarea cu stările în schimbare ale minții noastre pentru a ne conduce catre adevărata natură.

O noua practica

Mai jos iti voi detalia o practica de detasare. Poate doresti sa o experimentezi.

Cu ochii închiși și corpul perfect relaxat, adu-ți în minte o persoană sau o situație care este încărcată emoțional pentru tine. Ar putea fi ceva important pentru tine: o persoană pe care ai iubit-o și ai pierdut-o, o realizare pe care ai sperat să o materializezi într-o zi, o decizie care nu ai luat o si continuă cumva să te sâcâie cu șoapte „ce-ar fi fost dacă?” În mintea ta, spune-i acestei persoane sau situații: „Ești prețios pentru mine. Multumesc ca esti in viata mea. Dar tu nu ești viața mea. Am un destin de scris și un drum de urmat diferit de al tău. Mulțumesc pentru ce m-ai invatat dar de aici ne separam. Eu merg mai departe!” La final, te imaginezi în prezența celei mai înalte valori spirituale in care tu crezi – Dumnezeu, Guru, Univers, cale spirituală. Ai putea alege să te imaginezi înaintea altarului tău personal sau într-un templu extrem de frumos situate într-o pădure sau chiar pe salteaua  ta de yoga. Față în față cu cel mai prețios simbol spiritual pentru tine, spui: „Tu cel ce mi-ai dat viața, da-mi te rog o inima plina de multumire. Tu esti calea mea. Calea mea duce la tine. Tu ești scopul meu, casa mea.” Acestea fiind spuse, permiteți să te odihnesti în confortul și siguranța acelui simbol al valorii supreme, al prea-Inaltului, al sublimului. Incepe sa simti, să știi că, în comparație cu aceasta, niciunul dintre acele alte atașamente nu are vreo valoare durabilă asupra ta.

Poți sa adaugi aceast exercitiu de renunțare la rutina obișnuita de practica meditativa pe care o ai deja sau să o faci separat la sfârșitul zilei. Cinci până la cincisprezece minute este probabil un timp sufficient. Vei ști când ai făcut suficient. Îl poți folosi ca disciplină pentru a elibera durerea cauzata de moartea unei persoane dragi și o poți practica în mod constant, în prima lună de la moartea acestuia, apoi reduci frecvența si  poti încheia practica 40 zile de la data  morții. De asemenea, îl poți folosi pentru a-ti centra mintea atunci când un gând sau un sentiment persistent apare din nou si din nou. Poate te întrebi: de ce mă tot gândesc la asta? Au trecut ani de zile! Nu contează de ce este atât de obsesiv pentru tine. Important este sa fi constient, să-ți recunoști atașamentul și să fi dispus să-i dai drumul, sa renunți. Data viitoare când apare în conștiință, folosește această practică pentru a-i onora prezența în viața ta și pentru a merge mai departe.

Această practică este eliberatoare, dar poate fi foarte dificilă. S-ar putea să fii surprins de profunzimea sentimentului de legătură cu un anumit tipar de gândire obișnuit. S-ar putea chiar să te trezești plângând pe neașteptate. Acest lucru se datorează faptului că contesti un pattern profund înrădăcinat în mintea ta și, atunci când aduci conținut inconștient în conștient, energiile transformatoare profunde sunt eliberate împreună cu emoțiile asociate.

Experimenteaza această practică cu diferite tipuri de oameni sau situații. Încearcă să-ți iei rămas bun de la fiecare casă pe care ai avut-o până acum, de la toate joburile anterioare. S-ar putea să fii surprins că este mai ușor să-ți iei rămas bun de la cineva sau de la ceva pe care l-ai iubit cu adevărat, decât de situatiile nerezolvate.

Tot ce incepe se si termina

Fie ca esti yoghin, fie ca nici nu ai auzit de yoga, e necesar să-ți amintești: Indiferent cât de puternic și flexibil este corpul meu acum, va îmbătrâni și va suferi. Poți folosi meditația pentru a-ți recunoaște dragostea pentru corpul tău tânăr, puternic și flexibil de acum, acceptand ca asa cum fructele dintr-un copac cad, se degradeaza si se reintorc in pamant si noi suntem niste fructe.

În cele din urmă, prin cautare interioară, vom descoperi perspective neprețuite asupra a ceea ce contează cu adevărat. Pe măsură ce renunțam la atasament pentru lucrurile care ne sunt dragi, afirmi treptat că fiecare dintre ele nu este, până la urmă, atât de important pe cât credeai cândva. Pe măsură ce dam drumul, treptat, scopul vieții  și scopul final devin din ce în ce mai clare.

Știu, e mult mai greu decat pare, dar e singura cale de a merge spre scopul pentru care am fost trimisi pe aici– sa fim fericiti, sa evoluam si sa daruim!


Te ar mai putea interesa:

Tags: