fbpx
Skip to content

YOGA si EGOUL pe saltea

Tot vorbind despre ego in articolele precedente, am avut multe discutii foarte constructive pe tema asta si mi-am amintit cum am experimentat manifestarea lui si in practica fizica a asanelor.

Sedintele de Yoga

Cine a participat la orele mele de yoga stie ca repet adesea  ‘asculta-ti corpul’ , “in yoga suntem blanzi cu noi” sau “ne acceptam limitele cu iubire”. Cand vine vorba de practica mea personala, insa, am tendinta sa fiu perfectionista si sa vreau mult de la corpul meu. Pentru o lungă perioadă de timp, datorită corpului meu rezistent si flexibil, acest lucru nu a părut niciodată să reprezinte o problemă. Dar vine intrebarea, nu cumva ego-ul meu se joaca? Pentru ca intr-una din clase, dorind sa fac postura porumbelului perfecta, am simțit o mica durere care are legatura cu o mai veche leziune a mea de la genunchi. 

Într-adevăr? Mă gândesc în sinea mea: cui i-ar fi păsat daca foloseam un sprijin suplimentar, sau daca nu era perfecta postura? Chiar dacă as fi sărit peste postura cu totul, nimănui nu i-ar fi păsat. În timp ce fetele respirau fericite la ieșirea din întinderea lungă, am auzit vechiul „clunk” al genunchiului meu stang, un clunk pe care credeam că l-am eliminat printr-o practică de întărire terapeutică. Nu vorbesc aici doar despre genul de ego care ne determină să facem fotografie după fotografie in aceeași ipostază până când o avem pe cea perfectă de împărtășit pe Instagram, ci genul mai subtil – genul care ma face sa raman în sala de meditație puțin mai mult decât oricine altcineva sau pentru ca sunt profesor trebuie să memorez pasaje si denumiri în sanscrită pentru a impresiona elevii. Cui ii pasa daca le pronunt in sanscrita?

Cred cu sinceritate că o cantitate adecvată de ego ne ține pe calea cea bună și că, fără aceasta, s-ar putea să nu ne vedem demni de obiectivul final de eliberare al practicii yoga. Este plăcut să fii conștient când este acolo, astfel încât să putem zâmbi cu bună știință la prezența sa pe saltea cu noi.

Asanele in YOGA

Partea de yoga a asanelor pregateste corpul pentru practica spirituala si sunt perioade cand ar putea fi necesară o practică fizică mai profundă și mai puternică pentru a valorifica energia  dar si perioade cand trebuie să te  întrebi de ce am de fapt nevoie în acest moment al vieții mele. Consider important să punem această întrebare deoarece sadhana (practica zilnică) trebuie să se schimbe dacă de exemplu o persoană este însărcinată, deprimată, suprasolicitată, rănită sau caută doar să-și aprofundeze meditația. Adevărul este că asana (postura) este „avansată” atunci când ne oferă o „aliniere interioară” mai bună – adică o concentrare mai clară – și ne induce un echilibru mai mare în viața de zi cu zi.

Instrumentul fiecaruia

Există o poveste budistă a unui tânăr muzician care a vrut să urmeze învățăturile marelui maestru și i-a daruit instrumentul său ca un act de devotament. Buddha a primit instrumentul și i-a desfăcut corzile: „Nu! Maestre! Nu îl puteți folosi dacă este prea slab!” a exclamat tânărul. După aceea, Buddha i-a strâns corzile aproape până la rupere. “Profesorul meu! Corzile sunt prea strânse și instrumentul va avea de suferit! ” Buddha i-a dat instrumentul muzicianului inapoi: instrumentul e al tau! Tânărul muzician a primit mesajele puternice și clare: (1) Luați calea de mijloc și (2) Vi s-a dat un cadou și ați fost menit să-l “jucați”. 

Legand aceasta invatatura buddhista de manifestarea ego-ului in practica yoga pe saltea eu m-am lamurit: imi iubesc practica, iubesc ceea ce fac si voi iubi intotdeauna sa am un corp frumos, puternic si plin de vitalitate, care imi permite sa ma bucur de viata din plin. Dar eu nu sunt acest corp; mi se permite doar sa-l joc. Cand ego.ul meu va vrea sa-l intinda peste maximum, trebuie sa intervina acea inteligenta a acestui fin Stradivarius. 

Din aceeasi perspectiva, nu trebuie sa devin niciodata atat de ocupata sau descurajata incat sa nu mai am grija de el si sa ii intind corzile atat cat sa cante cat mai armonios. Nici prea slab, nici prea strans. Cand ader la aceasta intelepciune, ego-ul meu nu poate detine controlul, nu “pune mana” pe practica mea.

Sper sa va ajute si pe voi revelatia mea si sa tratati ego-ul ca pe un istrument valoros care va conduce catre o stare mai profunda de identitate de sine, catre o viata constienta, catre virtutea si inocenta copilului pentru care nu exista posibilitatea sa nu aiba succes in orice si-ar dori!

Citand Mantuitorul Isus: 

“De nu va veți întoarce și

 De nu va veți face ca pruncii, 

 Nu veti intra in împărăția cerurilor”  

(oare ce a vrut sa zica?) De meditat!

Te ar mai putea interesa:

Tags: